Inapoi | Nr. 872

Bucurestiul cultural nr 22

PAUL CERNAT

Romania virtuala si metafictiunea paranoica

Unul dintre cele mai bune romane romanesti din acest an este, fara indoiala, Christina Domestica si Vanatorii de suflete al lui Petru Cimpoesu. Dupa Mircea Cartarescu si Gheorghe Craciun, autorul bacauan devine astfel cel de-al treilea prozator optzecist publicat la Humanitas (poate chiar al patrulea, daca o includem aici si pe inclasabila critifictionara Ioana Parvulescu, prozatoare la baza). Spre deosebire insa de cazul lui Cartarescu si Craciun, statutul lui Cimpoesu (al treilea C!) a fost, pana de curand, unul periferic, inclusiv in sanul generatiei sale. Desi pline de calitati, nici volumele sale antedecembriste (Amintiri din provincie, 1983, Firesc, 1985), nici cele postcomuniste (Erou fara voie, 1994, si chiar Povestea Marelui Brigand, 2000) nu au reusit sa-l impuna cu adevarat pe hatrul si abisalul povestas moldav "postmodern". Volumul-revelatie care l-a adus - spectaculos - in prima linie a prozei romanesti postdecembriste, de la "periferie" la "centru", a fost Simion liftnicul. Roman cu ingeri si moldoveni, editat in 2001 la Compania. Considerata cvasi-unanim de critica "asteptatul roman al tranzitiei", "imagine memorabila a vietii la bloc" s.a.m.d., de un realism fabulatoriu mustind de umor cu deschidere metafizica, cartea a acumulat maximum de puncte la categoria - prin traditie rentabila - a "fictiunii identitare", ca imagine expresiva in mic a Romaniei de dupa 1989. Cu noul volum, insa, autorul dovedeste ca e capabil sa se reinventeze trecand, de fiecare data, pe alt nivel. Fara a vorbi despre existenta unor filiatii, putem identifica la rigoare cativa tineri prozatori aflati in orbita lui Cimpoesu: ma gandesc in primul rand la Florin Lazarescu si la Bogdan Suceava.

Meditatie histrionica asupra infinitelor posibilitati ale manipularii mentale in lumea contemporana, cartea ofera un adevarat regal fabulatoriu, o impletitura de povesti senzationale si de speculatii ametitoare. O metafictiune paranoica experimentata - cu mijloace diferite - si de alti prozatori autohtoni, de la Mircea Cartarescu la Florina Ilis si Ion Manolescu. Aflata pe cu totul alt versant decat acela al vizionarismului poetic, Christina Domestica... ia, cum se spune, crema in materie de verva imaginativa si apetit epic. Este - pentru a relua listarile lui Dan C. Mihailescu de pe coperta a patra - o "tesatura de satira parabolica, political fiction si roman de spionaj cu agenti multipli (...) adunand CIA, extraterestri, Opus Dei, clone, OZN-uri, MISA, Marea Spirala, Swedenborg, Punctul lui Dumnezeu, privatizarea Oceanului Pacific, microfoane introduse in... supozitoare si «metaomul» incubat de ceausism". Am putea adauga, la fel de bine, Revista Fenomenelor Paranormale, teorema lui Godel, talk-show-urile moralizatoare in stil american, matematica haosului, revistele tabloid, pisica lui Schrodinger, misteriosul cod MSAMDR si fizica cuantica. Petru Cimpoesu stie sa povesteasca, sa epicizeze firesc si savuros (fara a cadea in facilitate) ceea ce altii preiau sub forma de teoretizare pretentioasa si demonstrativa. Amestecul de aventura meta-politista/senzationalism consumist à l’americaine si de speculatie filozofico-stiintifica e "fluidizat" de umor si ironie bonoma, intr-un stil precis si dinamic, de o dezinvoltura fara cusur. Autorul stie sa se mentina mereu - lucru deloc la indemana oricui! - pe muchia fina dintre deriziunea parodica si misterul nelinistitor, dintre farsa si halucinatie psihotica. Mai mult: el se dovedeste a fi si un acut psiholog/caracterolog: o adevarata galerie de "caractere" idealiste, bovarice, halucinate, frustrate sau obsedate, care mai de care mai pitoresti si mai pline de concretete, defileaza prin paginile acestui roman multistratificat si captivant. Relatarea apartine, de la inceput, unui narator paranoic, necreditabil, dar care se straduieste sa simuleze cu tot dinadinsul contrariul. Ideea ar fi ca, intr-o lume a zvonurilor, a reprogramarilor virtuale, a diversiunilor tehnologice, a relativismului generalizat si a haosului organizat, totul, pana si cele mai mari aberatii (sau mai ales ele!), poate fi argumentat coerent si asa-zicand stiintific, gaurile negre de informatie ale istoriei fiind umplute cu scenarii mentale care mai de care mai mirobolante. Caci, in definitiv (ne face cu ochiul auctorele), ceea ce conteaza nu este realitatea, ci reprezentarile si asteptarile noastre in legatura cu ea. Desi - ni se atrage, malitios, atentia -, cand ne privim in oglinda, mana dreapta se vede in partea stanga, dar capul nu apare in locul picioarelor!

Povestea insulei Roland din Oceanul Pacific - intrata in proprietatea Romaniei printr-un acord secret incheiat in 1969 intre presedintele american Nixon si Nicolae Ceausescu - se deschide catre o istorie secreta aflata in directa relatie cu Experimentul Philadelphia, cu interventiile ET si cu contraspionajul economic mondial. Tinta dictatorului roman este, fireste, formarea omului nou, dar... in varianta unui "metaom" cu aspect de pisica, fara sex, ultraproductiv si reproductibil prin clonare... Modificarea psihica a agentilor CIA (de la securistul roman Pablo Carlan la Vic, sotul inexpresiv al atasant-idealistei, "alesei" Christina Domestica) imbraca, in acest sens, aspecte aiuritoare: reprogramarea mentala a primului in nebun bantuit de spiritul lui Ceausescu, influentare telepatica, invizibilizare, copiere a gandurilor si asa mai departe. Cat despre aventurile in care spionii respectivi sunt antrenati, ele nu pot fi rezumate. Moderatoare a unei emisiuni radiofonice intitulate Cercul Ascultatorilor Fideli, beneficiara privilegiata a unei mari cantitati de energie cosmica, Domestica devine - alaturi de Pablo - cobaiul nr. 1 al experimentului metauman, in cadrul unei Mari Spirale colective organizate de Joanna-Jeni (un fel de Djuna grotesca, adepta a MISA). Obiectivul - deplasarea Polului Nord catre Polul Sud si viceversa... Rasturnarea normalului in paranoral si aberant este, de altfel, supratema cartii: luata prea in serios, fictiunea tinde sa devina Apocalipsa.

Onomastica romanului este de o transparenta, simpatica facilitate umoristica: insula Roland - proiectie in mic a Romaniei - este inconjurata "pacifist" de Oceanul Pacific, Baakho e anamorfoza Bacaului, un ofiter care sufera de hemoroizi se numeste Pruritanal, un capitan poarta numele de Jegg, iar un soldat care isi pierde capul intr-o explozie extraterestra - Khapseck, femeile au nume romanesti in versiune engleza, prietena Christinei Domestica - sotia bovarica si "gasca" obsedata sexual Naggie Waxx, unul dintre cele mai reusite personaje ale cartii - are numele "fericit" deformat, Primul Imparat al insulei se numeste Roland I, tot un Roland este tatal lui Pablo Carlan, spionul in misiune reprogramat mental de serviciile secrete si ajuns in posesia... memoriilor lui Nicolae Ceausescu (refugiat incognito in Cuba dupa evenimentele din decembrie 1989) si exemplele pot continua. In paranteza fie spus, capitolul in care sunt reproduse parodic respectivele "memorii" este de un haz nebun, iar sectiunea intitulata Vanatorii de suflete (cu trimitere la vampirismul specific agentilor secreti) ne reinvata lectia suspansului criminalistico-tehnologic in decor de utopie parodiata. Ultimul capitol ("postludiul" In drum spre happy end) muta, spectaculos, fabulatia din imaginarul Roland in "realitatea" cotidiana a Romaniei actuale: o mistificare de gradul doi, in fapt, bantuita de fantasmagoriile anterioare... Naratorul imprumuta aici vocea si parte din datele biografice ale autorului real, dar nimic nu trebuie crezut pe cuvant. Inginer petrolist dezabuzat, ex-navetist divortat si incurcat in aventuri cu profesoare, dispecerul fictional ia contact cu personajele rolande revenite, aparent, la normalitate. De la ex-agentul Pablo fura manuscrisul "memoriilor" ceausiste (ceea ce va duce la smintirea definitiva si, finalmente, la sinuciderea prietenului sau Bazil, scriitor veleitar local) si afla cateva din "misterele" Rolandei. In zona Casei Poporului cei doi o intalnesc pe Christina, imbatranita banal si totusi enigmatica. Il saluta in treacat pe editorul L., ridica apoi un val de pe misterul sinuciderii lui Bazil si speculeaza aluziv pe marginea numitorului comun dintre spion si scriitor (ambii - "vanatori de suflete"). Cartea se incheie ca road novel: cu Pablo la volan, conducandu-si "plictisit si fara chef" autorul spre happy end, legat cu centura de siguranta a ironiei. O unda discreta de poezie strabate, totusi, capilarele romanului.

Faptul ca la jumatate de an de la aparitia Christinei Domestica... volumul a ramas (cu una-doua exceptii) aproape necomentat mi se pare cel putin bizar. Sa fie oare vorba despre handicapul pe care fabulatia dezlantuita, sa-i spunem trans-realista, il are in mod traditional la noi fata de realismul sanatos, proiectat intr-o imagine identitara care sa ne mearga la suflet? Dar, in definitiv, la fel ca in Simion Liftnicul, si in Christina Domestica este vorba tot despre Romania: e drept, o Romanie virtuala, reflectata anamorfotic intr-o fictiune paranoica, abracadabranta, bref: neverosimila si deci destabilizanta prin gratuitatea ei comica pentru cititorul cu picioarele pe pamant... Sa fie, atunci, de "vina" deriziunea ambigua, sarja comediografico-satirica si umorul pince sans rire cu care sunt tratate, deopotriva, fantasmele cibernetice, tehnologico-distopice, post-umane etc. ale prozei de tip Thomas Pynchon, William Gibson sau Michel Houellebecq (din Particulele elementare) si imaginarul conspirationist din fanteziile best seller-urilor securistice ale unui Pavel Corut (doua tipuri de paranoia, globala si locala, in fond...)? N-as putea spune ca ne aflam in fata unui caz de déjà vu... In fine, sa zicem ca e vorba doar de mahmureala ulterioara intampinarii sarbatoresti a lui Simion Liftnicul. Altfel am fi nevoiti sa constatam, resemnati, pierderea gustului criticii noastre recente pentru fictiune, in favoarea "autofictiunilor" inflationare, a minimalismului si a exhibitionismului existential. Ceea ce ar fi destul de trist...

Petru Cimpoesu, Christina Domestica si Vanatorii de suflete, Editura Humanitas, Colectia "Proza", Bucuresti, 2006, 416 pp.